miercuri, 25 noiembrie 2009

Prevenirea cancerului de col uterin



Screening
Cancerul de col uterin poate fi prevenit!

Examenul citologic al colului uterin (prin testare de laborator Babes Papanicolau)permite depistarea precoce a leziunilor precanceroase care au potentialul de a evolua spre cancer.
Riscul aparitiei cancerului de col scade atunci cand femeile sunt examinate periodic, in cadrul programelor de depistare precoce. Cu toate acestea, depistarea precoce nu poate preveni infectia cu HPV si nici nu poate identifica toate leziunile.

Prevenirea cancerului de col uterin se poate face prin vaccinare, aceasta fiind principala masura prin care prevenim infectia, asigurand un grad mare de protectie.
Vaccinare
Multe state au dezvoltat programe nationale de vaccinare anti-HPV

Comitetul Consultativ Pentru Vaccinare din Statele Unite a evaluat impactul vaccinarii si a recomandat vaccinarea adolescentelor ca obiectiv primar. In acest moment, multe tari din lume, majoritatea din Uniunea Europeana, au implementat Strategii Nationale de vaccinare impotriva infectiei cu HPV si numarul lor este in continua crestere.

Vaccinarea anti HPV si examenul citologic duc la o scadere de pana la 94% a riscului de cancer de col uterin

Vaccinarea poate impiedica aparitia a cel putin 70% din cazurile de cancer de col uterin; prin urmare, vaccinarea reduce riscul de aparitie a acestui tip de cancer. Cu toate acestea, pentru ca ramane un risc de pana la 30% datorat infectiei cu alte tulpini de HPV sau exista posibilitatea unei infectii cu HPV deja prezente, este importanta efectuarea periodica a examenului citologic al colul uterin, Babes –Papanicolau, ceea ce duce la o reducere cumulata a riscului de cancer de col uterin cu 94%.

Si pentru femeile care si-au inceput deja activitatea sexuala vaccinul asigura protectie, daca nu au fost inca infectate

Studiile clinice asupra vaccinarii au inclus si mii de femei care isi incepusera deja activitatea sexuala, iar vaccinul a prevenit leziunile pre-canceroase cauzate de infectia cu tulpinile oncogene 16 si 18 de HPV. Cu toate acestea, vaccinarea nu asigura vindecarea in cazul in care exista deja infectia cu tulpinile oncogene 16 si 18 de HPV. De aceea, este important sa se foloseasca toate metodele disponibile de prevenire ale cancerului de col uterin.

Raspunsul sistemului imun dupa vaccinarea anti-HPV a fetitelor de 10 - 15 ani este foarte bun; de aceea, aceasta este considerata o varsta foarte indicata pentru administrarea vaccinului HPV

Studiile au aratat ca la fetitele din grupa de varsta 10-15 ani raspunsul imun al organismului la vaccinarea anti-HPV, masurat prin nivel de anticorpi specifici anti-HPV, este de doua ori mai ridicat decat la fetele si femeile din grupa de varsta 16-25 de ani. Luand in considerare si faptul ca este de preferat ca vaccinarea anti-HPV sa se realizeze inainte de debutul vietii sexuale pentru a preveni o eventuala infectie inca de la primele contacte sexuale, statele care au hotarat introducerea in programele nationale de preventie vaccinarea impotriva cancerului de col uterin au decis ca vaccinarea de rutina sa fie efectuata in jurul acestei varste.
Beneficii si riscuri ale vaccinarii anti-HPV

Vaccinurile HPV nu contin material infectios, prin urmare ele nu pot produce infectia si nici nu pot duce la aparitia ulterioara a cancerului de col uterin. De asemenea, este important de subliniat ca nu determina inceperea precoce a vietii sexuale si nu produc sterilitate.

Eficienta vaccinului este foarte buna; pana in prezent, nu s-a inregistrat necesitatea administrarii unei noi doze. Studiile actuale dovedesc o durata a protect iei de peste 7 ani. Este foarte probabil ca imunitatea sa fie indelungata, ipoteza sustinuta pe baza unor studii.

Contraindicatii si precautii

Inainte de administrarea oricarui medicament, inclusiv a unui vaccin, este indicata consultarea medicului.

Contraindicatiile absolute ale vaccinurilor HPV se refera doar la hipersensibilitatea dovedita fata de una dintre componentele vaccinale, precum si la bolile febrile grave. De asemenea, nu exista suficiente studii clinice care sa recomande administrarea in perioada de sarcina si alaptare sau la persoane cu imunodeficiente.